• Denaturarea / Intoxicarea / Degenerarea
• Naturalizarea / Dezintoxicarea / Regenerarea
• Energizarea / ReÎncărcarea / Generarea

 

Denaturarea / Intoxicarea / Degenerarea

 

DENATURAREA, ca prim concept fundamental al Alimentaţiei Naturale, este cauzată de utilizarea celor trei categorii de produse culinare pregătite tradiţional şi încărcate cu toxicitate:

1. carnea, denumită, mai simplu şi real – cadavru animal – şi toate preparatele ce au la bază carnea,
2. preparatele denaturate prin tratament termic, având drept rezultat obţinerea cadavrelor vegetale, precum şi ”arderea”, adică distrugerea enzimatică a produselor animale de genul lactate, ouă, miere, şi
3. produsele de sinteză şi prelucrare chimică industrială: zahăr, ulei rafinat, dar şi îngrăşăminte chimice de sinteză, aditivi de orice fel (conservanţi, edulcoranţi, aromatizanţi alimentari sintetici etc.).

Din această perspectivă, Manualul de „Medicină Naturistă” de sub redacţia dr. Pavel Chirilă arată foarte clar nocivitatea folosirii acestor tipuri de preparate culinare tradiţionale, generatoare ale intoxicării continue (cronice) a organismului.

Printre altele, în acesta se afirmă următoarele:

Acumularea de toxine se face prin:

1. alimentaţie greşită, supraîncărcată cu alimente, a căror metabolizare determină apariţia unor produşi greu eliminabili, care se acumulează pe parcurs. De unde rezultă suprasolicitarea organelor de eliminare şi descompunerea treptată a acestora ;
2. lipsa unui drenaj eficient prin organele de eliminare. Constipaţia, lipsa unei igiene corecte a pielii cu transpiraţie insuficientă, mai ales în partea de jos a corpului, consumul redus de lichide, alimentele care nu drenează vezicula biliară sunt considerate ca factori nocivi ;
3. lipsa unei alimentaţii care să conţină principiile vitale indispensabile vieţii. Aceste principii sunt conţinute într-o alimentaţie naturistă echilibrată, în cantitate suficientă ca să asigure nevoile zilnice ale organismului. În funcţie de epoca în care au apărut aceste concepţii, principiile vitale au fost numite enzime, vitamine etc., naturiştii insistând întotdeauna asupra importanţei a ceea ce numim astăzi biocatalizatori.

Alimentele pe care naturiştii nu le recomandă sunt: carnea de mamifere (porc, vită, cal, vânat), grăsimile animale (untură, slănină, peşte gras, seu), pâinea albă, făinoasele, cerealele decorticate, dulciurile concentrate pe bază de zahăr, produsele sintetice sau ultrarafinate, alcoolul, cafeaua.

Studiile făcute timp de doi ani pe copii între 1 şi 2 ani, care nu au primit proteine animale, ci doar o combinaţie de proteine vegetale din grâu, soia, nuci şi alte cereale, au demonstrat că necesarul proteic poate fi asigurat chiar numai printr-o alimentaţie exclusiv vegetală, copiii lotului în cauză dezvoltându-se excelent atât fizic, cât şi psihomotor.

De altfel, anumite diete tradiţionale pe bază de cereale şi leguminoase (chineză, japoneză) îşi asigură necesarul proteic de mai multe generaţii.

În concepţia naturiştilor, cele mai indicate surse de proteine sunt: lactatele, ouăle, cerealele, leguminoasele, vegetalele, consumul acestora putând asigura aportul optim de acizi şi cantităţile necesare de aminoacizi esenţiali.

Pe de altă parte, deşi carnea crudă conţine 25% proteine, prin fierbere, prăjire, cantitatea de proteine utilizabile pentru organism scade la jumătate.

Nucile sau germenii de grâu, deşi conţin între 10 şi 15% proteine, consumate ca atare au pierderi proteice minime (dar fără nici un fel de degradare a biocatalizatorilor conţinuţi !). (1)

Dacă aceste succinte argumente de bun simţ, din Manualul coordonat de Dr. Pavel Chirilă, nu sunt considerate suficient de relevante în susţinerea argumentată a ideii de intoxicare a corpului fizic prin alimentaţia tradiţională – atunci recomandăm în mod deosebit parcurgerea cu atenţie a Capitolului 8 al „Tratatului pentru Alimentaţia Naturală a OM-ului” (“Principalele argumente ştiinţifice teoretice ce contestă alimentaţia tradiţională şi atestă valoarea practicii Alimentaţiei Naturale”).

Acesta, cu siguranţă, va satisface orice persoană cu exigenţe ştiinţifice şi rigori academice, fiind construit pe baza unor argumente ştiinţifice medicale, oferite chiar de tratatele şi manualele medicale oficiale, unele dintre acestea fiind folosite chiar pentru studiul din cadrul Facultăţilor de Medicină

Însă, în acelaşi timp, credem că, prin această lectură, nu va rămâne nesatisfăcut nici gustul celor dornici de simplitate şi claritate a limbajului (să-i zicem „stil metafizic” sau „spiritual”).

Cel puţin, noi aşa credem…

 

 

Naturalizarea / Dezintoxicarea / Regenerarea

 

Este evident că, în cadrul procesului de NATURALIZARE, rolul principal revine alimentelor naturale, care nu au în structura lor toxine rezultate din tratamentele termice sau chimice industriale:

1. produse animale naturale: lactate, ouă, miere etc.,
2. vegetale crude: legume, fructe, cereale, ciuperci etc.,
3. produse minerale naturale: sare gemă, apă de izvor etc.

Iată ce spune în acest sens Manualul de „Medicină Naturistă”, aflată sub coordonarea Dr. Pavel Chirilă:

Al doilea concept fundamental în dietoterapia naturistă, descărcarea, dezintoxicarea (cum o numesc Suvorin, Kneipp, Kuhne) constă în ansamblul de mijloace şi proceduri prin care organismul, în mod spontan sau provocat îşi elimină produşii de degradare metabolică acumulaţi, îşi „descarcă” încărcările metabolice şi fiziologice supraliminale.

Interesant în concepţia naturiştilor clasici este faptul că aceştia văd boala însăşi ca pe un mijloc pe care organismul îl foloseşte pentru a se dezintoxica.

În cazul bolilor cronice, perturbările consecutive fiziologice şi metabolice sunt profunde şi deci mai greu de înlăturat prin mijloacele naturale.

Dar şi în aceste cazuri organismul îşi foloseşte boala ca pe o „supapă”.

Cu cât încărcarea este mai puternică şi organismul mai debilitat, cu atât mijloacele de eliminare la suprafaţă vor fi mai depăşite şi boala va afecta niveluri mai profunde.

Este un fapt deja binecunoscut că în bolile acute sau uşoare organismul reacţionează fiziologic, iar în bolile cronice sau grave organismul reacţionează metabolic.

De aceea este normal ca în „încărcările” uşoare bolile să fie acute, organismul folosind mijloace fiziologice de eliminare a încărcării (febră, diaree, erupţie cutanată, vărsături, cataruri diverse, congestie şi aşa mai departe).

Aceasta ar fi, în concepţia naturiştilor, explicaţia pentru care copiii normali fac, în general, boli acute, violente, cu febră mare şi care se rezolvă în perioade de timp bine delimitate.

În cursul tratamentului naturist se urmăreşte exteriorizarea bolii; uneori chiar transformarea ei din nemanifestă în manifestă (pentru că este mai uşor de luptat cu ceea ce se manifestă).

De aceea, nu simptomele bolilor trebuie să fie înlăturate, în primul rând, ci cauza lor profundă.

Există mijloace de descărcare generală şi mijloace de dezintoxicare specifice unor sisteme şi aparate.

În curele de „descărcare” naturiştii recomandă:

1. Repausul alimentar. Unul din primele simptome de boală este inapetenţa (lipsa poftei de mâncare), organismul arătând că doreşte să-şi pună în rezervă energia consumată în procesele digestiei. Repausul alimentar, însoţit de mijloace de purificare digestivă, poate fi parţial sau absolut. În repausul alimentar absolut nu se permite decât ingerarea unor lichide cu acţiune depurativă. Este aşa-numitul „regim de zero calorii„ pe care îl folosesc în prezent multe clinici de endocrinologie şi nutriţie. În repausul alimentar relativ se permite consumul unor lichide energizante şi/sau depurative în cantităţi variabile.
2. Curele de transpiraţie. Este binecunoscut faptul că febra încetează după transpiraţie.
3. Purgaţiile, vărsăturile, clismele sunt, de obicei, folosite în asociaţie cu repausul alimentar, reproducând mecanismele de dezintoxicare din marile boli infecţioase cu determinare digestivă (dizenterie, holeră, febră tifoidă), boli în care încărcarea prin agentul microbian este masivă, iar descărcarea va fi corespunzătoare.
4. Drenatorii biliari şi hepatici sub forma unor alimente (exemplu cura de ridichi sau uleiul de măsline).
5. Curele de diureză periodice, fie prin folosirea unor ceaiuri diuretice, fie a unor legume şi fructe cu acţiune recunoscută ca diuretică (pepeni, caise, piersici).

Pauza alimentară este unul din mijloacele terapeutice de dezintoxicare cele mai apreciate de naturişti.

În istoria omenirii este un mijloc terapeutic la fel de vechi ca istoria medicinei însăşi, pentru că oprirea alimentaţiei în cazul bolii este unul din mecanismele naturale prin care organismul îşi autoreglează distribuţia energetică.

Câteva argumente clasice : când se îmbolnăvesc, animalele nu mănâncă, ca şi copiii, iar majoritatea bolilor se însoţesc de inapetenţă; când boala se vindecă, apetenţa revine.

Durata repausului alimentar prescris, ritmicitatea repausurilor, succesiunea şi etapizarea alternanţelor descărcare – încărcare sunt prescrise în raport cu gravitatea, durata şi prognosticul bolii. (1)

Din cele expuse rezultă o conduită alimentară ce se adresează îndeosebi aspectului terapeutic, şi mult mai puţin celui preventiv – care nu are nevoie de atâtea recomandări şi atenţionări, cu elemente restrictive (de tipul sucurilor obţinute la storcător sau al pauzelor alimentare).

Însă, pentru organismul afectat de boală, dezintoxicarea implică o mult mai mare atenţie din punctul de vedere al alegerii alimentelor terapeutice: produsele animale sunt mult mai puţin indicate (mai ales lactatele şi ouăle); în schimb, sunt insistent recomandate, în acest sens, produsele vegetale naturale (legume, fructe, cereale).

Aceste aspecte terapeutice vor fi aprofundate din punct de vedere medical, ştiinţific, în cadrul Capitolului 6 („Pauza alimentară – ca medicament „forte” – în contextul Alimentaţiei Naturale”) şi în Capitolul 9 („Principalele argumente teoretice şi practice medicale de explicare a sensului terapeutic al Alimentaţiei Naturale – dezintoxicarea prin folosirea fibrelor vegetale”) ale „Tratatului pentru Alimentaţia Naturală a OM-ului”.

Aceste explicaţii, în concordanţă cu ultimele cercetări ştiinţifice medicale, reconfirmă profunda înţelepciune antică de promovare a alimentelor naturale vegetale – pentru realizarea procesului de dezintoxicare, având la bază principiul de acţiune al fibrelor vegetale (glucide nedigerabile) crude, ca veritabile „absorbante” de toxine.

Este esenţial, însă, să nu se uite că procesul de DEZINTOXICARE a organismului reprezintă, în fapt, o parte a unui proces complex de NATURALIZARE a corpului fizic şi a celorlalte biostructuri (biocâmpuri energo-informaţionale psiho-mentale, cauzale, spirituale etc.), dar, mai ales, de REGENERARE a tuturor acestora, prin Reconectarea complexei personalităţi umane la Generatorul şi Sursa sa Primordială, Cosmică…

 

 

Energizarea / ReÎncărcarea / Generarea

 

După intensul efort de dezintoxicare şi naturalizare depus de întregul organism, mai ales în situaţii critice de boală gravă (cancere, SIDA, leucemii etc.), rezervele consumate în timpul acţiunii „Forţei vindecătoare a Naturii” trebuie reîmprospătate.

Această reîncărcare se realizează, de asemenea, cu acelaşi tip de preparate, cele naturale.

Acum, însă, pot fi folosite şi alimente considerate „grele”, adică dintre cele care conţin substanţe nutritive bogate calitativ şi cantitativ (proteine complexe, grăsimi de tipul colesterolului – toate naturale), din cele care nu sunt recomandate în timpul realizării procesului de dezintoxicare: lactatele, ouăle, vegetalele „grele” de tipul ciupercilor etc.

Prin utilizarea acestor alimente enzimatice, organice, se realizează un aport consistent de substanţe active şi nutritive, extrem de utile organismului, aflat în această fază de refacere după solicitanta dezintoxicare…

Acelaşi Manual de „Medicină Naturistă”, aflat sub coordonarea Dr. Pavel Chirilă, ne oferă o perspectivă medicală a procesului de reîncărcare, specific dietoterapiei naturiste:

REÎNCĂRCAREA, alt concept fundamental în tradiţia dietoterapiei naturiste, desemnează totalitatea măsurilor prin care organismul îşi reface potenţialele structurale şi energetice.

Una din cele mai impresionante proprietăţi ale alimentelor folosite în starea lor naturală este că în marea lor majoritate sunt în acelaşi timp şi drenatoare (depurative, dezintoxicatoare) şi energizante, în înţelesul cel mai complex al cuvântului.

După sau concomitent cu folosirea unor procedee de dezintoxicare, naturiştii insistă asupra unor perioade de regim de reîncărcare bogat în principii alimentare şi mai ales în biocatalizatori.

În timpul unor cure de dezintoxicare, organismul este supus la nişte eforturi considerabile, în care toată energia acestuia este canalizată înspre lupta cu boala.

Naturiştii insistă asupra unei perioade de reîncărcare în care să se folosească alimente în bună parte neprelucrate termic.

În perioadele de reîncărcare rolul de drenatori este preluat de alimentele care favorizează regularitatea tranzitului intestinal, diureza crescută, transpiraţia.

Sucurile de legume şi fructe sunt alimente drenatoare prin excelenţă.

În perioada de reîncărcare, necesarul de proteine se asigură din ouă proaspete, lactate de calitate (lapte prins, iaurt, kefir, brânză, caş), cereale şi fructe oleaginoase (nuci, alune). (1)

Cel mai important de remarcat şi permanent de reamintit este următorul aspect: esenţa procesului de ENERGIZARE se regăseşte, fundamental, în interiorul Fiinţei, şi nu în exterior.

Doar în această înaltă înţelegere, procesul de energizare capătă sens şi consistenţă, ajutând la potenţarea şi dezvoltarea forţelor vitale interioare ale fiecăruia dintre cei ce folosesc acest sistem culinar natural, pentru a regăsi, cu multă răbdare, calitatea de Generator şi Creator al propriei căi de evoluţie – fie ea materială sau spirituală.

Iată cum, de la DeGenerare la GENERARE se poate face doar un singur pas – unul uriaş, atât pentru omenire, cât mai ales pentru OM!…

Aşa cum aminteam şi în partea introductivă a acestui subiect, procesul de energizare/reîncărcare al organismului se desfăşoară simultan cu cel de naturalizare/dezintoxicare.

Aici este un aspect foarte important pentru înţelegerea sensului Alimentaţiei Naturale, privit dintr-o perspectivă mai subtilă:

Alimentaţia Naturală asigură aportul substanţelor nutritive necesare bunei desfăşurări a proceselor metabolice interne ale organismului (Reîncărcarea), dar, esenţa acestui proces constă în calitatea acestui tip de hrană de a fi regenerativ şi naturalizant pentru organism.

NUTRIŢIA naturală este iniţial Alimentaţie Naturală (naturalizează/regenerează corpul, drenând toxinele), apoi devine Hrană Naturală (reîncarcă/energizează prin aport de substanţe enzimatice active), iar în final „se dezvăluie” A FI ceea ce a fost la Început şi ESTE în potenţialul fiecărui minunat (ne)muritor: Prana Naturală (vezi „INEDIA” sau „A trăi cu Lumina”)!…

Solide dovezi pentru suportul acestei realităţi sunt oferite de procedeul terapeutic al pauzei alimentate totale, de fenomenul asociat cu trăirea religioasă denumit „INEDIA”.

Astfel, există oameni care, în urma unui impact mistico-religios de tip extatic, sau altă cauză psihologică, nu se mai hrănesc, uneori nici cu apă, pe perioade de luni şi ani, poate zeci de ani!

Dar există şi Fiinţe umane care şi-au asumat şi integrat acest proces, conştient şi firesc, în fiziologia organismului fizic şi, mai ales, spiritual („A Trăi cu Lumină”) – aspecte aprofundate în Capitolul 6 al „Tratatului pentru Alimentaţia Naturală a OM-ului”.

Din când în când apar asemenea exemple spectaculoase, pentru a ne reaminti mereu:

„Tot ceea ce avem nevoie ne este oferit de UNIVERS”!

Iar noi venim cu o scurtă dar semnificativă completare: „UNIVERSUL INTERIOR”…

„Forţa vindecătoare a Naturii”, des pomenită de Hipocrate (inclusiv sub denumirea de „phisis”) este doar o mică parte din acestă „Putere a Universului Interior” a fiecăruia dintre noi, cea care construieşte corpul fizic încă din pântecele mamei.

Dacă această Putere a Vieţii este lăsată „să-şi facă datoria”, nemaifiind blocată la diferite niveluri (mental – gânduri şi concepte deformate; psihic – emoţii şi dorinţe patologice, generatoare de stress; fizic – toxicitate prin alimentaţie denaturată tradiţională), în acest (fericit) caz, fiinţa omenească „uită” să se mai îmbolnăvească!!!

Însă, pentru a aprofunda acest vast şi inepuizabil subiect, este nevoie de o altă abordare, situată pe o altă treaptă de deschidere şi receptare a fiecăruia din cei (dez)interesaţi.

…Dar „toate la vremea lor”…